sus, pe bolta cerului, doi ochi albaştri strălucesc…

am intrat victorioasă în baia caldă cu spumă, ținând un pahar de șampanie în mâna dreaptă. simțeam nevoia să închid ochii și să mă scald o clipă în căldura ce mă cuprindea toată. am deschis ochii și nu mai erați. niciunul dintre voi. am început să țip. apoi să plâng. apoi să disper. apoi să înjur din adâncul sufletului. apoi să plâng. apoi să mă simt singură.

am avut atât de puțin timp să îți privesc ochii albaștri ca marea agitată și să mă las îndrumată de mâna ta caldă și vorbele tale înțelepte. că dragostea există și că eu o să o găsesc. să nu mai fiu atât de sufletistă. să privesc mereu înainte.

acum privesc doar înapoi și văd cum mă trăgeai cu sania pe aleea din fața blocului. cum mi-ai construit un leagăn în vie doar ca să mă ai mai aproape și pentru că îmi doream.  ”îți place, gogoașa lui bunicu?”… chicoteam mulțumită. îți sclipeau ochii albaștri.

acum înțeleg cum doi ochi albaștri au iubit doi ochi căprui înât nici moartea nu a putut să-i despartă. acum nu mai am de făcut decât să plâng doi oameni care s-au iubit, care au iubit, care au dat viață și au construit o casă, care au trecut peste toate împreună și acum tot împreună sunt, printre stele.

îmi dau seama că nu am învins nimic. că viața e nedreaptă și că bunicii mei meritau mai mult de atât. îmi dau seama că dragostea există și că nimeni nu mă va iubi așa cum m-au iubit bunicii mei.

”Primește această fotografie din partea soțului tău, cu toată dragostea mea pentru tine din Libia.” 23-XII-1984

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s